Old English · verb
forewitan
- Part of speech
- verb
- IPA
- /fo.reˈwi.tɑn/
- Syllables
- fo · re · ˈwi · tɑn (4 syllables)
- Modern English
- forewitforeknow
Meaning
-
to foreknow
Conjugation
| Present | Past | |
|---|---|---|
| Indicative | ||
| 1st singular | forewāt | forewisseforewiste |
| 2nd singular | forewāst | forewissestforewistest |
| 3rd singular | forewāt | forewisseforewiste |
| Plural | forewiton | forewissonforewiston |
| Subjunctive | ||
| Singular | forewite | forewisseforewiste |
| Plural | forewiten | forewissenforewisten |
| Form | |
|---|---|
| Infinitive | forewitan |
| Inflected infinitive | forewitenne |
| Imperative singular | forewite |
| Imperative plural | forewitaþ |
| Present participle | forewitende |
| Past participle | forewiten |
All forms (17)
Etymology
From fore- + witan.
Descendants
forewit
Source: Wiktionary, CC BY-SA 4.0 · en.wiktionary.org/wiki/forewitan · CC BY-SA 4.0 licence · Attribution